Arhive etichetă | Poezii

Iubirea e totul

Stiu, n-am mai scris de un an. Sunt de condamnat, e adevarat. Chiar si acum observ ca am vizitatori care cauta povesti de dragoste. Mereu si mereu. Caci dragostea e cel mai frumos lucru. E tarziu si eu in loc sa dorm ma pun sa scriu acest text care v-a trece prin inimile voastre. Stiu ce am spus, imi doresc sa fac oamenii sa tresara la simpla privire a cuvintelor ce le scriu. Imi doresc sa ating sufletele oamenilor prin creatiile mele. De aceea acum muncesc de zor la doua volume. Unul de poezie, altul de proza cat si cartea non fictionala despre iubire care se va numi: Iubirea adevarata exista. Poate eu nu sunt cel mai bun model pentru voi in materie de iubire insa stiu si cred in iubire pentru ca ea e tot ce exista. Mai pregatesc pentru anul acesta si un scurt metraj. Deci am un an plin. Chiar daca nu am mai scris aici, v-am dus dorul. De acum inainte pregatiti-va caci incepe o noua reinventare a blogului. O sa schimb ce trebuie schimba, o sa adaug texte, articole si tot ce doriti sa stiti, texte fictionale sau non fictionale, povesti, poezii, tot ce inseamna iubire. Pentru ca iubirea e totul, nu uitati!

Coperta primei mele carti

Dragii mei,
In sfarsit a sosit momentul mult asteptat al vietii mele! Lansarea primei mele carti care va fi un volum de poezii, nu de proza cum am obisnuit sa scriu aici. Insa nu e o problema pentru ca vor urma si cartile mele de proza, anul urmator. Si atunci o sa am mai multe lansari. Dar pana atunci vreau sa va arat coperta cartii mele, „Razboi cu sufletul”. Realizata de frumoasa Alexandrina Chelu careia ii multumesc din suflet. De asemenea ea imi scrie si prefata cartii. Va las coperta si astept pareri despre ea. V-am pupat si va multumesc ca ma sustineti! Data si locul lansarii il veti afla de indata ce voi avea date mai concrete.

Razboi cu sufletul

Stiu ca n-am mai scris demult si poate ca ati si uitat de mine insa acum revin si am multe noutati. In primul rand vreau sa imi cer scuze ca n-am mai onorat prezenta pe blogul acesta dar din pacate s-au intamplat foarte multe. Un dezastru e cel al pierderii tatalui meu cel drag si scump care ne-a parasit pe data de 25 octombrie 2011 la doar 4 zile inainte de a-si sarbatori cea de-a 52 aniversare. Te iubesc tata drag si mi-e foarte dor de tine!!
Vreau sa va mai spun ca prin luna decembrie voi avea prima mea lansare de carte, un volum de poezii numit „Razboi cu sufletul”.Am sa va tin la curent cu acest lucru de inadata ce voi avea mai multe informatii. Deocamdata cartea mea e la scumpa mea prietena Alexandrina Chelu care imi va scrie prefata.
Pana una alta, am schimbat fata blogului si am sa va pun aici doua dintre poeziile din cartea mea. Sper din suflet sa va placa!

ECOU DE TOAMNĂ

Toamna şi-a extins grădina
Chiar acum plouă afară
Iar în sufletul meu cerne
O rouă de lacrimi.

A învins vântul şi-n casă
Tot mai mult el suflă peste noi,
Vremea s-a tulburat, norii sunt negri
Iar soarele a apus în doi.

Tăcerea s-a rupt, egoistă e viaţa
Când face ce vrea din noi.
Neputinţa e mare, doare şi iubirea
Când nu ştii ce urmează apoi.

Şi lăcrimezi, poate ai vrea
Să mai rămâi aici o clipă
Timpul însă, nu te iartă,trece uşor
Şi nu îţi oferă şansa, unui viitor.

Toamna vine, toamna pleacă
Tu mai stai puţin pe loc,
Cât ai vrea, ca să nu treacă
Şi să nu îţi spună stop.

Dar nimeni nu te ascultă,
Trist priveşti cum trece.
Vremea te-a trădat, din nou
Iarna vine, iar eşti rece.

RĂZBOI CU SUFLETUL

Nu, nu mai vreau să simt
Încetează şi lasă-mă să mă mint
Nu, nu vreau să mai suferi
Şi neîncetat să plângi
Suflete!
Înţelege că totul e doar o iluzie
Când iubim suntem cuprinşi de o confuzie
Iar ne-am certat! Şi ce dacă?
Mâine va veni o zi mai frumoasă
Nu contează cât de multe vorbe rele s-au spus
Contează ce simţim în acest moment
Şi nu vreau ca despărţirea să ia locul iubirii
Nici să mai stau şi să plâng în neştire
Încetează!
M-am săturat să îţi tot explic
Totul e doar o pierdere de timp
El nu te înşeală, el e lângă tine
Nu vorbeşte cu alta, te iubeşte pe tine
Suflete, dacă nu poţi să crezi asta
Spune-mi şi încerc să rezolv eu năpasta
Dacă tot pe una o ţii
Înseamnă că e inutil a mai gândi
Deja e prea de tot, m-am săturat
La cât de multe lacrimi am vărsat
Nu, nu mă doare, nu, nu mai simt nimic
Pe el vreau doar să îl văd fericit
Şi în plus de el mă leagă atâtea amintiri
Tu ştii cât de mult l-am aşteptat să vină
Încetează să plângi, sufletul meu drag!
Toată suferinţa în două o sparg.
E gata? Te-ai convins? Uite, mă strânge în braţe
Şi îmi spune că mă iubeşte şi mă sărută încet
Vezi? Nu trebuia să suferi, suflet cald şi bun şi bleg!

Poezii

1. Doare

Ma inund langa sticle si borcane goale

Cad peste ele, imbatata de mirosul unei flori

Ma doare trupul, tot ce e al tau ma doare

Caci ce e al meu s-a rupt demult

Ma revars in nemaigasite valuri

Pline de iubire magica si Divina

Unde e eternul din mine sa te vada?

Dar nemurirea ta pitica?

Te doare? Tipi? Loveste-ma cat poti

Te aud in gand cum ma injuri de Sfinti

Desi te-am iubit la fel de mult urasc acum

Aceasta iluzie pierduta-n fum

2. Pierderea

Am pierdut si ochii mei frumosi

Caci de atata durere au preferat sa ramana la tine

Si bratele mele gingase te tin strans in timp ce mananci

Nu te lasa sa inghiti painea cea de toate zilele

Mainile mele te mangaie usor si cand vrei sa mergi la dus

Parca nici nu poti sa lasi apa sa curga, de o teama pierduta

Poate ma vezi langa tine desi sunt cam invizibila

Tot corpul e la tine doar sufletul arde mocnit

Intr-o balta de iubire.

3. Poate intr-o zi

Ce vrei de la viata? Bani, fericire, iubire?

Nu sunt eu de ajuns?

Vrei flori de vis si isterie?

Poate alta sa iti dea mai multe ca si mine?

Frumusetea sta intr-o stea

Si o prinzi de par, iubire

Impacata sunt, poate intr-o zi ma vei alege pe mine

Urata sau murdara

Goala sau plina de pacate

Neagra de furie sau alba de iubire

Nu conteaza cum, sunt doar eu!

Calitatile si defectele se pierd cand rabdarea intervine

Si asteptarea ia sfarsit

Intr-un parc cu un ideal mocnit

MARTI-POEZII

MOMENT DE TOAMNĂ

Scânteie de soare

Răsare în vale

Se rupe tăcerea

El blesteamă vremea

 

Un copil curat ca lacrima

Primeşte în curte o cădere hazlie

Bunica vine spre el cu mătura

Băiatul fuge înspre vie

 

Toamna îşi arata colţii

Îndurerată că mai e puţin şi pleacă

Câmpul e pustiu şi rece

Încă odată, timpul repede mai trece

 

 

1 DECEMBRIE

 

Ţara mea, România

Îşi pregăteşte straiele de sărbătoare

Azi tot poporul laudă şi cânta

Trăiască naţia aceasta mare!

 

Tinerii se uită, militarii gonesc

Poporul acesta prea mult îl iubesc

E sângele nostru, scrie pe el mândrie

De ziua naţională chiar şi morţii învie

 

Popor român, popor iubit

Prin multe războaie ai fost prigonit

De la Mircea cel Bătrân la Mihai Viteazu

Astăzi toţi îţi cântă: trăiască ţara unde am domnit!

 

Ştefan cel Mare de sus el priveşte

Şi mândru de România, vesel zâmbeşte

Chiar şi Cuza şi Ferdinand I

Strigă către ţară: popr ca a nostru nu-i

 

Veselie în ţară, la Alba Iulia-i unirea

Toţi cânta veseli, trăiască România

Şi ce îşi doresc toţi, o ţară minunată

Condusă de un preşedinte, cum nu a fost vreodată!

 

 

MIHAI EMINESCU

 

Poet desăvârşit,

De mare neam

Care ne-a lăsat poezii pe val

Îndrăgostit pe veci de marea cea iubita

Şi iubind un singur suflet, scumpa Veronică

A lăsat poezii ce alţii nu pot întrece

“Luceafărul” e printre stele şi de sus priveşte

Dorul lui cel prea mare şi scrisorile umbrite

Ne amintesc de un om care a crezut prea mult în vise

Ne-a lăsat “dorinţa” în “lacul codrilor albastru”

Şi o poveste în versuri, Călin cel măiastru

Care n-a pierit nici azi, toţi şcolarii îl citesc

Iar poetul nostru va trăi aici în veci!