Cum sa scrii creativ (partea I)

pexels-photo-210661

Tocmai acum sunt intr-o perioada in care citesc foarte mult si scriu. De aceea m-am gandit sa va dau si voua o mana de ajutor (celor care scrieti sau doriti sa scrieti). Am inceput sa traduc o carte de scriere creativa, intitulata „Writing Fiction for Dummies” si este scrisa de Randy Ingermanson. Voi incepe sa postez din carte iar daca va ajuta, ma va bucura enorm de mult!

Foloseste cele 7 nuclee pentru a arata si a spune

A arata” inseamna prezentarea povestii cititorului utilizand informatii senzoriale. Cititorului vrea sa vada povestea, sa o auda, sa o miroase, sa o simta, sa o guste, in acelasi timp experimentand gandurile si sentimentele unui personaj viu.

A spune” inseamna rezumarea povestii pentru cititor in asa fel incat sare peste informatiile senzoriale si trece direct la fapte.

Ai 5 unelte de baza pe care le poti folosi pentru a arata povestea. In ordinea importantei pentru tine, acestea sunt:

  • Actiunea
  • Dialogul
  • Emotia interioara
  • Monologul interior
  • Descrierea

In cadrul unui paragraf, poti sa le combini asa cum iti place, atata timp cat acestea au un sens sa fie asa. Poti inclusiv sa le combini chiar in cadrul unei propozitii. Dar nu trebuie neaparat sa le combini. Daca vrei, poti sa ai un intreg paragraf sau mai multe, unde folosesti o singura unealta dintre acestea.

De mentionat ca uneltele mentionate anterior, pot fi folosite in rezumatul narativ pentru a spune povestea.

De asemenea mai ai alte 2 unelte la dispozitie.

Flashback (privire retrospectiva/amintire)

Intr-un flashback, mergi inapoi in timp intr-o scena anterioara, unde arati o parte din poveste folosind uneltele de mai sus: actiune, dialog, emotie interioara, monolog interior si descriere; dupa care revii inapoi in timpul actual al povestii. Este important sa indici cititorului semnalarea atat inceputului cat si al sfarsitului flashbackului.

Rezumatul narativ

Rezumatul narativ este ceea ce editorii numesc “a povesti”.Rezumatul narativ este un mod concis si eficient de a transmite cititorului o multime de informatii. Acesta trece de organele senzoriale ale cititorului si merge direct la centrul cognitiv al mintii sale.

Actiune

Actiunea este ceva ce se intampla chiar acum, clipa de clipa. Actiunea niciodata nu se rezuma. Actiunea arata. Scriitorii incepatori isi imaginau deseori ca actiunea se refera la lucruri mari care se intampla rapid.- urmariri de masina, focuri de arma si elicoptere care explodeaza. Desi acestea ocazional pot fi importante in scena de actiune insa rareori sunt cele mai importante pentru cititori. In mod normal actiunea reprezinta gesturile si miscarile obisnuite de zi cu zi pe care personajul tau le face.

Un barbat sarutandu-si sotia, o fetita mangaindu-si cainele, o frunza care cade din copac – toate acestea sunt actiuni si oricare din ele poate avea incarcaturi emotionale pentru personajul tau (de asemenea si pentru cititorul tau).

Actiunea conteaza numai daca implica personajul de care cititorului ii pasa. Un elicopter care explodeaza fara cineva in el, nu inseamna nimic. Un elicopter care explodeaza cu fata ta de 3 ani in el, inseamna totul. Niciodata nu arata o actiune care nu inseamna ceva pentru unul din personajele tale.

Uita-te la urmatoarele doua paragrafe cu actiune. Scena nu implica prea multa miscare, dar fiecare dintre actiuni, exprima ceva.

Editoarea iti zambeste cand vede apropierea ta spre masa ei de programari. Ea vorbeste la telefon, dar gesticuleaza catre scaun, dincolo de masa, aratand spre ceas si ridicandu-si degetul aratator. Un minut.

Cazi pe scaun, recunoscator ca ai putin timp sa te pregatesti pana isi incheie convorbirea. Iti iei mapa de piele si scoti afara ultimul sinopsis si cateva capitole monstra din continuarea romanului pe care editoarea ti-a cumparat-o de anul trecut.

Observa ca cele doua paragrafe sunt fundamental diferite. Prima se concentreaza pe editor, pe care cititorii il vad din afara, deoarece ea nu este un personaj POV. Cititorii nu ii pot citi mintea, prin urmare ei pot stii despre gandurile si emotiile sale, datorita actiunilor si expresiilor faciale (comunicarea ei non-verbala). Al doilea paragraf se concentreaza pe POV-ul personajului, iar acolo vedem nu doar actiune dar de asemenea unele ganduri si sentimente.

Voi posta fiecare din cele 7 nuclee de baza, cu exemple si detalii, in articolele urmatoare. Sper sa va fie de folos!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s