ARTICOL APARUT IN REVISTA ZILE SI NOPTI, EDITIA DE ORADEA
Dragii mei, ştiţi voi ce e speranţa? Hmm…Speranţa e totul în viaţa! Speranţa adulmecă spre noi la fel cum adulmecă şi hrana. Şi ştiţi şi voi că fără hrană nu putem trăi. Dar nici fără speranţă. Dacă n-am avea speranţe cum am mai putea trăi? Unii oameni prin speranţă ajung să aibă tot ce îşi doresc. Important e să aibă speranţă şi să creadă în ea. Uneori poate nu ai niciun chef, crezi că nu mai e nimic de făcut, nu mai e nicio speranţă că va fi mai bine. Acest gând e GREŞIT! Trebuie să crezi mereu în ceea ce vrei! Trebuie să crezi mereu şi să speri mereu în tine! Doar speranţa te mai ajută să ajungi unde îţi doreşti.
Speranţa e mereu cu tine, te trage de haină şi îţi vorbeşte mereu, dar omul nu ascultă şi preferă să meargă mai departe cu încăpăţânarea lui.”Eh, lasă că ştiu eu, că oricum tot nu se întâmplă ce vreau eu, nu mai am speranţă, nu va ieşi nimic bine.” Speranţa, însă stă şi ascultă şi îţi spune: „Omule, de ce eşti pesimist? Eu te aştept cu braţele deschise să vii in lumea mea. Vino în lumea speranţei! Îţi va fi mai bine, crede-mă! Vei fi fericit şi vei ştii ce inseamnă iubirea! Fii om bun şi crede în mine! Căci fără mine nu vei ajunge departe, decât într-o lume întunecoasă sau mai rău, poate chiar în cimitir.”
Dacă toţi oamenii din lume ar avea speranţă, viaţa ar fi mult mai frumoasă şi mai bună! Şi nu ar exista boli, nici necazuri.
Şi vă pun iar la meditat. De data asta, gândiţi-vă că sunteţi la munte. Şi trebuie să ajungeţi în vârful muntelui. Dar pe drum, aveţi numeroase obstacole, oameni care vă trag în jos, animale gata să vă înhaţe. Şi dintr-odata, vedeţi scris pe cer, cu litere mari, cuvântul SPERANŢĂ! Iar cu acest lucru în suflet, vă puneţi să urcaţi muntele, învingând tot ce v-a stat în cale. Timp de 30 de minute, faceţi această meditaţie. Veţi vedea că vă veţi simţi mult mai bine!
Curând veţi vedea că vă veţi obişnui cu speranţa şi indiferent ce se va întâmpla rău în viaţa voastră, îl veţi învinge la fel cum aţi învins obstacolele de pe munte. Cei care au speranţă şi cred mereu că va fi mai bine, ajung să şi trăiască ceea ce cred. Aş vrea să vă dau şi un exemplu, chiar dacă sunt mii şi mii de exemple pe lumea asta, care să confirme ce spun eu.
Ca să vă spun din propria experienţă, am să vă povestesc cum eu am avut mereu speranţa că am să ajung cineva important şi că numele meu va apărea în literatura româneasca. Şi încă nu mi-am pierdut speranţa că va fi aşa! Iar, dupa cum vedeţi, încet încet, speranţa mea devine realitate. Am speranţă în visul meu, am speranţă în oameni dar cel mai mult am speranţă în Dumnezeu. Nu încetaţi să vă rugaţi în fiecare zi, să îi mulţumiţi Domnului pentru o nouă zi, pentru o nouă experienţă, pentru o nouă viaţă. Nu uitaţi ca în fiecare zi să spuneţi câte un „Tatăl Nostru”, rugăciunea cea de toate zilele. Dumnezeu va fi fericit să vă audă că îl rugaţi şi îi mulţumiţi iar speranţa voastră va fi mai mare şi se va adeveri mai repede.
EXERCIŢIU
În fiecare dimineaţă şi seară faceţi următorul ritual. Înainte să deschideţi ochii spuneţi-vă în gând: „în această frumoasă zi, mă voi simţi minunat, toate lucrurile bune mi se întamplă în ziua aceasta. Voi avea succes dupa succes şi mă simt pregătit să primesc toate bunătăţile din lume. Speranţa, Credinţa, Visul, Ambiţia, toate acestea sunt valori dupa care mă ghidez şi ştiu că împreuna cu ele, voi reuşi să înving toate relele de pe pământ.”
Dupa asta, imaginaţi-vă că sunteţi în deşert şi scrieţi pe nisip cuvintele: răutate, ură, încăpăţânare, orgoliu, ghinion şi nepăsare. După un timp vizualizaţi cum vântul suflă şi toate aceste cuvinte se şterg şi nu rămâne decăt praful în urma lor. Acum, mergeţi pe malul marii şi pe o stâncă, scrieţi cuvintele: bunătate, iubire, speranţă, credinţă, vis, ambiţie. Veţi vedea cum aceste cuvinte vor rămâne mereu pe această stâncă şi nimic nu le va clinti la fel cum nu se pot şterge nici din sufletul vostru.
POVESTE
Într-o după masă de vară, o femeie în vârstă de patruzeci de ani, era încărcată cu tot felul de bagaje. Era fericită căci avea în sfarşit să primească ce îşi dorise de ani de zile. Mulţi bani. Primise o moştenire de la un unchi de-al ei care era putred de bogat. În sfârşit după atâta timp, avea să primească ce îşi dorise. Zilnic era cu speranţa în suflet că va avea bani şi va putea să trăiască liniştită fără să aibă lipsuri materiale şi griji pe cap.
Când în sfârşit ajunse acasă, deja nu mai avea răbdare şi vroia să vadă ce noroc a căzut pe capul ei. Îşi chemă copii şi le zise:
- Copii mei dragi, ce veţi vedea în aceste bagaje vă va scuti de muncă pentru mulţi ani.
- Dar mamă, noi vrem să muncim, să avem bani caştigaţi de noi, de sudoarea frunţii noastre. Nu luaţi cine ştie de unde.
- De ce vorbiţi aşa? Chiar şi voi aţi zis că ar fi mai bine să avem mai mulţi bani şi v-aţi descurca mai bine şi cu facultatea şi cu fetele.
- Da, dar nu banii altuia. Ne pare rău dar noi nu vrem să deschidem bagajele astea.
Femeia, nespus de nervoasă, din cauza băieţilor ei care nu erau de acord cu ea, se hotărâ să deschidă ea singură bagajele.
Începu cu primul ei bagaj, îl luă şi deşi era foarte greu, îl deschise. În el găsi nişte pietre pe care era scris cuvântul SPERANŢĂ.
Femeia, rămase foarte uimită. Ce inseamnă asta?
Deschise şi cel de-al doilea bagaj unde era scris de asemenea cuvântul SPERANŢĂ, tot pe nişte pietre mari.
Şi în sfârşit, deschise şi cel de-al treilea bagaj, care era tot cu pietre şi pe care scria cuvântul SPERANŢĂ.
Femeia, izbucni într-un plâns foarte amarnic. Toate visele ei s-au dus de râpă. Ce speranţă? La naiba cu chestia asta! Nu există nicio speranţă. Totul e o minciună!
Băieţii, auzind-o că plânge, veni într-un suflet la ea şi o îmbrăţişară şi îi spuse:
- Mamă, nu plânge. Ştiu eu ce înseamnă aceste cuvinte.
- Ce? întrebă femeia, printre lacrimi.
- Azi am aflat că directorul de la o firmă mare de turism are nevoie de mine şi aflând că sunt bun în domeniu a decis să fiu mâna lui dreaptă! Deci stai liniştită, vom avea bani suficienţi de acum inainte.
- Şi eu ştiu ce inseamnă aceste cuvinte, zise şi cel de-al doilea băiat.
- Ce mai înseamnă?
- Azi, am întâlnit o femeie care vrea să înceapă o afacere în oraş şi după îndelungi dezbateri s-a hotărât să facem o firmă amândoi. Asta înseamnă, dragă mamă, aceste cuvinte.
Femeia fericită, îşi îmbrăţişă băieţii, şi în loc de lacrimi, un zâmbet îi apăru pe faţa ei senină şi dulce. A mers după o moştenire destul de departe, ca să constate că adevăratele comori sunt acasă şi că speranţa face minuni când credem în ea!
Aceasta a fost şi cea de-a doua lecţie de viaţă. Sper din suflet să apreciaţi cuvintele mele şi să nu uitaţi, să speraţi! Mereu speranţa vindecă! Să nu spun câţi nu s-au vindecat de boli grave, doar sperând că se vor însănătoşi. Deci, dragii mei, nu uitaţi să păstraţi speranţa mereu în suflet!
