CONFESIUNILE UNEI FIŢOASE

Sunt o fiţoasă fără pereche. Numele meu e Mirela şi nu vă apropiaţi prea tare de mine că s-ar putea să muşc. Să nu credeţi că eu cunosc sentimentul iubirii. Nu vreau decât să mă joc şi gust din aventură. Numeroşi bărbaţi au vrut să mă aibă însă fără niciun succes. Nu sunt pentru nimeni. Mă iubesc doar pe mine şi atât! Nu încercaţi să mă atingeţi cu subiecte lacrimogene pentru că nu o să vă iasă. Mai degrabă veţi pleca supăraţi după ce o să vă spun că nu mă pasionează prostiile voastre.

1. VIAŢA DE FOTOMODEL

Eu sunt o tipă mai specială deci voi avea o carte cu confesiuni din lumea mea. Să nu credeţi că mi-a fost uşor să aştern aceste lucruri pe hârtie. Ştiu că nu e de mine scrisul. Sunt prea pudica pentru aşa ceva. Dar m-am gândit să fac un bine comunităţii şi să arăt adevărata faţă a celor care sunt ca mine. Dacă nu ştiaţi sunt mii şi mii de fete în toată lumea asta mare care sunt fiţoase şi care se cred foarte frumoase. Dar seara când se demachiază arata ca şi sperietoarele. Eu nu sunt aşa. Am avut un mare noroc în viaţă.

Eu nu sunt urâtă absolut deloc. Nici măcar demachiata.

Am 1,75 şi 55 de kilograme. Sunt blondă (natural) cu părul lung şi lăsat pe spate. Am ochii albaştri spre verzi care înnebunesc orice bărbat şi nişte buze care trebuie neapărat sărutate. Mulţi bărbaţi ar muri să mă aibă dar eu nu sunt darnică cu mulţi. Trebuie să aibă ceva foarte special ca să îmi atragă atenţia şi să îmi doresc să îl am.

Cariera de fotomodel am început-o de mică. Aveam 15 ani când cineva m-a remarcat pe stradă şi mi-a zis că am mari şanse să ajung o celebritate. Normal, asta e un lucru pe care orice fată ar vrea să îl aibă. Succesul, faima!

Am mers foarte dornică de a ajunge cineva cunoscut şi nu peste mult timp am început să fac cursurile agenţiei. Aici am cunoscut o grămadă de fete, chiar şi băieţi care credeam că îmi vor fi prieteni. Dar mi-am dat seama că nu am cu cine. Toţi vroiau să profite de mine. Mă vedeau fată frumoasă şi ce credeau ei, că o să le meargă cu mine? Au văzut că eram atât de naivă încât credeam orice spuneau. Până la un punct. Nu admit bârfa. Dacă eşti fiţos înseamnă că trebuie să bârfeşti?

Sunt extrem de dezamăgită de lumea în care trăim. Nu pot să cred ce văd zi de zi în preajma mea. Viaţa de fotomodel nu e deloc uşoară precum ar crede toţi care citesc această carte. Am să vă spun câteva din întâmplările peste care nu am putu trece, dar care mi-au fost învăţătură de minte, toată viaţa!

O zi grea dar frumoasă

În fiecare zi am acelaşi program încărcat. Mă trezesc de dimineaţă, îmi fac curăţenia corporală, fac duş, mă spăl pe dinţi. Mă pun să mănânc, dar numai şi numai fructe şi legume. Sunt o vegetariană convinsă. Mama zice să nu fac asta pentru că, corpul are nevoie şi de carne dar cine o asculta? Eu una nu am de gând să mănânc tot felul de animale! Le-aş interzice dacă ar fi după mine.

Apoi mă pun să fac câteva exerciţii fizice. Asta în cazul în care nu merg la sală. Sunt zile când merg la sală şi atunci nu mai fac dimineaţa decât la trezire câteva mişcării. Următoarea etapă, urcatul scărilor şi jogging.

Urmează să merg la agenţie. Acolo facem mişcările de pe podium sau foto shotting. Deja sunt plictisită de ele. Mereu aceleaşi poziţii. Însă am apărut de câteva ori şi în reviste. Aşa că nu mă plâng. Frumuseţea mea e admirată peste tot! Nu am niciun motiv de a fi răutăcioasă.

După agenţie, merg acasă şi iar mănânc şi mă pun la un somn de frumuseţe.

Când mă trezesc, mă duc în oraş cu prietenii sau într-un club de fiţe. Îmi place mai ales să agăţ fotbaliştii. Îmi sunt tare dragi.

De multe ori trebuie să merg cu agenţia în alte oraşe sau tari. Şi mă iau în mod special pe mine, fiindcă frumuseţea mea e incontestabilă. Ia uite, am devenit şi deşteaptă. Cam asta înseamnă o zi din viaţa mea. Muncă, muncă şi iar muncă. Ce credeaţi? Că e uşor să fii fotomodel? Eu cad ruptă de oboseală în fiecare seară. La maxim ora 23 e stingerea.

Sunt o tipă care se trezeşte de dimineaţă. Îmi place să fiu foarte matinală. Iar acum când scriu e dimineaţă iar soarele străluceşte frumos pe cer. Ce să vă mai zic? Am o veste bună! Fetele vor sări în sus de bucurie iar băieţii vor plânge. Plec pentru câteva săptămâni în Europa, pentru nişte foto shottinguri mai speciale. Aşa că vă puteţi bucura, fiţoaselor! Scăpaţi de mine şi nu o să mai fie alta care să vă fure băieţii. Nu ştiaţi?

Eu fur băieţii tuturor tipelor din oraş. Am fost odată şi la mare şi am făcut o razie pe acolo. Majoritatea băieţilor erau în limba după mine. Norocul meu că am mers cu o treabă acolo nu de distracţie. Poate încercau şi să se bage în seamă.

Anda declară: Mirela e cu adevărat fiţoasa!

Despre Mirela? Nu pot să spun decât lucruri bune. E intradevar o tipă fiţoasa, dacă nu are chef de ceva, nu face. Odată eram amândouă pe stradă, îmbrăcate sexy şi aşteptând autobusul. Mirela vroia să se distreze puţin şi se băgă în seama cu toţi tipii bunoci din staţie. Aceştia se uitau foarte miraţi la ea şi nu ştiau cum să reacţioneze… o fată ca luată din reviste, se uită la ei?

Când a văzut Mirela că nu o bagă în seamă s-a enervat şi când băieţii au încercat să se apropie de ea, a schimbat placa.

Deci, ce să zic? Doar ea poate să facă lucrurile astea! Veţi fi foarte încântaţi să o cunoaşteţi, mai ales că are să vă povestească o mulţime de lucruri, care de care mai interesante şi mai fiţoase! Nu o scăpaţi din ochi, e cea mai tare!

Conversaţii cu un tip

Mirela_tipafitoasa: hello

Codaş_la_oraş: bună păpuşa

Mirela_tipafitoasa: ce mai faci?

Codaş_la_oraş: da uite bine, aşteptam să intri pe mess, să mai vorbim

Mirela_tipafitoasa: despre? Nu avem ce discuta prea multe! Se finni totul!

Codaş_la_oraş: nu cred! Eu spun când e gata totul, nu tu!

Mirela_tipafitoasa: asta crezi tu! Dar eu sunt o divă! Şi în plus am prieten

Codaş_la_oraş: pe cine? Pe ăla la care i-am dat omoru ieri?

Mirela_tipafitoasa: poftim?? Tu l-ai bătut??

La spital cu Liviu al meu

Sunt foarte grăbită şi nervoasă acum. Plec direct la spital să văd ce e cu iubi meu cel bogat. Nu îmi vine să cred că un tip ca acel codaş a îndrăznit să îl bată. Unde sunt bunele maniere de altădată?

Intru în salon şi Liviu e extrem de supărat.

- Uite, din cauza ta, mă şi întreb ce mai cauţi aici?

- Dar ce s-a întâmplat, iubiţel?

- Întreabă-ţi foştii iubiţi! 3 au năvălit peste mine! Vai şi amar!

- Îmi pare rău, chiar nu am ştiut că vei păţi asta.

- Să uiţi de mine, cel mai bine!

- După un an de zile, îmi spui asta?

- Te rog, Mirela! Nu sunt legat de tine şi în plus mă iubeşti doar pentru bani! Mai sunt şi altele bune, nu eşti singura!

- Mai vedem noi asta!

Am ieşit foarte nervoasă din salon. Ce crede el? Că se poate juca cu mine? Niciodată! Nu l-am iubit şi nici nu îl iubesc, deşi îmi plac banii lui. Sunt foarte lucioşi. Deci… rămâne al meu până mă hotărăsc eu să îi dau papucii! Punct.