Lansare “Razboi cu sufletul”

Dragii mei,
Lansarea volumului meu de poezii si totodata si debutul meu in literatura va avea loc vineri 3 februarie, incepand cu ora 16.00 la sediul PSD din Oradea, vis a vis de Biserica cu Luna.
Va astept cu mare drag si va las invitatia aici!
Va pup si va iubesc!

 

Cartea mea a venit

Dragii mei prieteni! Azi a venit cartea mea cea draga de la editura. Foarte curand o sa am lansarea, pe la inceputul lui februarie. Trebuie sa va spun ca sunt foarte fericita pentru ca in sfarsit imi vad visul implinit. Din anul 2007 astept minunea asta!
In alta ordine de idei, saptamana asta Romania a fost pe strada. Nu vreau sa va plictisesc cu chestiile astea, vreau doar sa va spun, cine are timp si iubeste macar putin aceasta frumoasa tara a noastra, sa vina cu noi. Eu am mers zilnic la manifestarile facute in Oradea. Mie imi pasa de viitorul nostru! Nu stim daca vom rezolva suta la suta ceva insa stim ca nu ne vom opri aici. Romania are nevoie de noi! E o tara prea frumoasa ca sa permitem unor conducatori nesimtiti sa mai fure din ea. Pana aici! Acum e timpul nostru.
V-am pupat si o sa va tin la curent cu data lansarii cartii mele! Cine nu poate veni la lansare ii anunt ca pot cumpara cartea direct de la mine. Costa 15 lei. Doar sa imi spuneti adresa si eu vi-o trimit!
Va iubesc si aveti grija de voi!

 

Romania 2012

Romani in sfarsit a venit vremea sa luptam pentru tara noastra! In sfarsit am avut curajul sa spunem NU noii conduceri. Ce se va intampla mai departe depinde doar de noi. Am increderea si speranta ca vom reusi sa inlaturam de la putere acesti escroci care ne omoara cu zile. Nu mai suportam tirania! Romania e o tara frumoasa si bogata. Sa nu ne lasam influentati de politicienii corupti! Sa luptam pana la capat! Am scris si cateva versuri care vor deveni un cantec (sper din suflet).
Pana una alta sper ca Eminescu sa ne ierte ca acum se intampla aceste proteste, tocmai cand celebram 162 de ani de la nasterea lui. Eminescu uita-te sa vezi ce a ajuns dulcea ta Romanie!

Romania 2012

Romania scumpa iarta-ne ca te-am jertfit
Prea multe ai indurat in acest moment cumplit
Prea multe chinuri te-au facut sa plangi amar
Dar acum nu mai poti, ne chemi sa te salvam iar

Romania scumpa, dulcea noastra tara
Ce-ti dorim noi tie azi cand protestam
Valuri de mandrie, in piept inima tresalta
Scumpul nume tie azi ti-l datoram!

Romania lupta, lupta pentru tine
Fa-ne sa razbim cand acest tiran nebun
Ne alunga-n lume fara trai si minte
Romania dulce, vrem un trai mai bun!

Azi cand sufletul ne cheama sa te aparam
Vom lupta inversunati pana la moarte!
Romania te iubim si pentru tine luptam!
Nu ne doare glontul ce in inima razbate!

 

Porumbeii si iubirea

Unu, doi, trei…harssss, porumbeii tocmai au zburat de pe geamul meu. Doar vroiam sa le dau de mancare. Probabil de frica au zburat la altcineva.
Urmaresc cu privirea o coloana de masini care anunta o nunta mare. Ce norocos e mirele! O nunta cu un alai de masini moderne si stralucitoare nu o sa vad curand, asta e clar. In primul rand pentru ca sunt sarac si in al doilea rand pentru ca…..
Eh, nu mai conteaza, trecutul e trecut si eu traiesc in prezent dar cu gandul la viitor. Inca imi mai amintesc de EA dar nu ma las influentat de parfumul acela patrunzator care ma facea sa imi pierd mintile. Si nici nu imi voi mai aminti de gustul acela dulce al iubirii care ne invaluia de fiecare data cand ne intalneam in clasa.
Acum e trist, e frig, e rece….si eu nu mai support monotonia care a pus stapanire pe mine. Ma scoate din minti cand cineva imi spune ce sa fac si cum. Fiecare are stilul lui characteristic si al meu sigur nu e milogirea in fata ei.
Ea….fata de care m-am indragostit. Fata peste care am dat in prima zi de scoala din acest liceu. Fata care m-a purtat pe aripi de vis cu nunate de soare stralucitor. Ea e totul!
Geamul la care stau nu mai spune nimic. In el nu mai privesc ca altadata oameni grabiti care alearga de pe o strada pe alta. Nu mai e nimeni pe drum, cum zice o melodie. Nu mai e nimeni in sufletul meu acum. Pe cine pacalesc oare?
- Laurentiu, hai sa mergem la o tigara.
Un coleg pe care nu dau doi bani si care ma enerveaza zilnic.
- Nu mai am chef nici macar de tigari.
- Ce ai? Adelina nu merita sa renunti la aceste frumoase si gustoase tigari.
- Corpul meu nu mai vrea asa ceva! Asta e! S-a saturat de atatea porcarii….nu crezi? De ce pronunti numele ei in fata mea? Ai uitat ca nu imi place?
- Scuze frate, stiu ca esti ranit. Dar e colega cu noi si….
- Putin imi pasa! Imi trag o punga peste fata si nu o mai vad sau ma leg la ochii si am scapat de o treaba!
Cred ca am exagerat cu treaba asta. Sincer, de cand nu mai am banii aia pe care ii aveam candva si care s-au dus din cauza prostiilor mele, parca m-am tampit. Adelina nu mai vrea sa stie de mine tocmai din acest motiv. Cand aveam bani si eram cu ea imi bateam joc de sufletul ei. Doamne, prost am mai fost!
O vad….e Adelina….e iubirea mea! Doamne….de ce ma pedepsesti?
- Laurentiu, desi am zis ca nu mai am vorbe cu tine, trebuie sa discutam despre proiectul piesei de teatru din care facem parte. E vorba de scoala aici….
- Sigur, sigur…
Nici nu mai stiu ce sa ii spun. Ma balbai ca un indragostit.
- Bine, te astept in clasa.
- Ok
Doamne e divina! Dar totusi dupa toate cate s-au intamplat intre noi, sansele sunt foarte foarte mici aproape zero ca sa mai fie ceva intre noi. Ea poate m-a si uitat….ce zic poate? Mai mult ca sigur! Eh asta e, omul cat traieste invata din greseli! Sper sa reusesc sa fac fata presiunii de a o avea in fata mea. Doamne ajuta-ma! Amin!

 

M-am decis ce vreau de la viata

Dragii mei,
Acum cand scriu ma gandesc foarte mult la voi,scumpii mei cititori. Ma gandesc ca astepti sa scriu mai des, sa vedeti ce mai poate mintea mea sa imi spuna, ce idei imi da. Vreau sa va spun ca m-am hotarat ce vreau sa fac in viata. Vreau sa fiu o scenarista si o scriitoare! Iar pe langa aceste meserii mai vreau sa va ajut pe voi dragii mei. Ma veti intreba cum? Pai, simplu. M-am hotarat sa mai fac un blog in care sa scriu despre cum puteti avea succes in viata, cum puteti trece peste bolile care va macina, cum sa ganditi ca sa aveti succes. Am o gramada de carti pe subiectul asta, am citit foarte multe incat e timpul sa va ajut si pe voi iar in acelasi timp ma ajut si pe mine. Daca o sa va placa si o sa ma cititi si pe blogul destinat dezvoltarii personale, am sa va fac si un ebook gratuit unde am sa scriu mai multe. Dar asta cu timpul. Deocamdata am sa incerc sa scriu zilnic aici dar si pe celalalt blog pe care il voi anunta maine. Va pup si va iubesc!

 

Un an nou incepe

Incepe un an nou, 2011 se termina…dragii mei, a fost un an foarte urat pentru ca mi s-au intamplat multe lucruri urate si tragice. L-am pierdut pe taticul meu drag de care mi-e foarte dor am trecut prin niste experiente foarte urate insa s-au intamplat si cateva lucruri frumoase, am terminat un volum de poezii (primul din cariera mea de scriitoare, desi nu l-am lansat inca) si am cunoscut iubirea adevarata. In schimb am pierdut o prietenie (cainele meu Adonis) si un tata dupa care sufar foarte mult.
Pentru anul 2012 imi doresc ca visele mele sa se implineasca! Imi doresc sa ajung o scriitoare mare pe care sa o cititi cu drag, dragii mei. Imi doresc ca relatia mea sa fie cat mai frumoasa, imi doresc sa cunosc alte experiente mult mai frumoase. Imi mai doresc sa am in sfarsit casa mea de vis.
M-am gandit si in anul care vine voi scrie mai des si am sa va ajut cu anumite lucruri, va fi o surpriza, pe care am sa v-o spun cat de curand!
Va pup dragii mei si va doresc un an nou fericit cu multe impliniri, bucurii si cat mai multe experiente frumoase. Va imbratisez si va iubesc!

 

Coperta primei mele carti

Dragii mei,
In sfarsit a sosit momentul mult asteptat al vietii mele! Lansarea primei mele carti care va fi un volum de poezii, nu de proza cum am obisnuit sa scriu aici. Insa nu e o problema pentru ca vor urma si cartile mele de proza, anul urmator. Si atunci o sa am mai multe lansari. Dar pana atunci vreau sa va arat coperta cartii mele, “Razboi cu sufletul”. Realizata de frumoasa Alexandrina Chelu careia ii multumesc din suflet. De asemenea ea imi scrie si prefata cartii. Va las coperta si astept pareri despre ea. V-am pupat si va multumesc ca ma sustineti! Data si locul lansarii il veti afla de indata ce voi avea date mai concrete.

 

De la 6 la 20 de ani

Vreau sa pun aici primele pagini dintr-o viitoare carte a mea. Se numeste “De la 6 la 20 de ani” si as vrea opini si comentarii in legatura cu romanul meu. Inca ma gandesc la continuare si la cum va fi dar as vrea sa stiu daca va place si daca as avea succes cu acest roman. Va pup si sper sa cititi pana la capat!

Stau intins in pat si ma uit la stele. Sunt doar un baietel de sase ani si totusi pentru mine e tare mare lumea asta. Chiar! Nu credeti ca noi copii avem o imaginatie prea mare? Habar nu am! Mama zice ca sunt prostut si ca trebuie sa merg la gradinita. Ce mare porcarie! Ce sa fac acolo? Sunt impreuna cu cativa copii care stau toata ziua si canta sau recita poezii si cam atat. Sa nu mai zic, ca trebuie si sa dormim de amiaza. Nu mai suport! Mama iar bate la usa.
- Andrei, trezeste-te puisor, trebuie sa mergi la gradinita.
Hmm, parca ziceam ca ma uit la stele si mama ma ia cu trezitul. Nu vede ca nici macar nu a rasarit soarele? A da, e iarna si de obicei se face ziua mai tarziu. E ora 5 dimineata, mama!
- Hai ca ma trezesc, sa iti fac pe plac.
Ma duc buimacit de somn la oglinda si cand sa ma privesc, primesc un soc. In oglinda imi rade un barbat inalt, cu zambetul frumos, maini lungi, picioare puternice si parul ravasit.
Help! Asta nu sunt eu! Ajutor, ajutor!
Acum ce ii zic la mama? Cum am crescut asa deodata?
Insa ea nu m-ai asteapta si da sa intre in camera. Eu pun fotoliul in fata usii. Doar sunt puternic acum, ce mai?!
- Andrei, daca nu iesi in secunda asta din camera, vei fi pedepsit!
Parca de pedeapsa imi arde mie acuma. Oare cand am putut sa cresc asa de repede? O fi de la Coca Cola? Mi-a zis mama sa nu mai beau pentru ca e chimic. N-am crezut-o si acum ma simt ca un pui de avicola. Nu se poate!
Ce ma fac? Mama nu ma poate vedea asa. Ar avea un soc. Pana la urma ies incet din camera. O privesc
- Ce gradinita mama?
- Am zis eu gradinita? Trebuie sa mergi la facultate, nataraule!
- Facultate la sase ani?
- Nu, facultate la douazeci de ani
In acel moment am privit-o mai bine. Chiar si mama e foarte schimbata. Nu ma mai priveste chipul acela fermecator si dulce. E imbatranita.
Dumnezeule! Cand au trecut atatia ani peste mine? Stai sa socotesc, mama a zis ca am douazeci de ani, si eu stiu ca am sase, deci au trecut…off am uitat ca nu stiu sa socotesc. Cine ma poate ajuta? Incerc sa fac un calcul, iau o foaie de hartie si incep sa notez,:
20-6= ?
Dar stai…tocmai mi-am amintit ca am un calculator de buzunar pe birou pe undeva. Il iau si calculez repede. Intr-o secunda aflu tot misterul. Au trecut paisprezece ani. Wow!
Inca un wow! Caci nu imi vine sa cred!
Mama vine la mine inca odata. Vad ca se misca cam greu. Nu o intreb ce are. Mi-e jena. Un baiat de sase ani nu ar trebui sa puna asemenea intrebarii unei femei. E totusi mama.
- Vino la masa!
- Ce este de mancare?
- Ti-am facut oua prajite si o cana de lapte.
Lapte! Da…cam de vreo cinci ani n-am mai baut lapte bun de la sanii….Dumnezeule! Sa nu auda cumva la ce ma gandesc. Ce pot avea in cap? La sase ani trebuie sa ma gandesc doar la masinute. Nu la altceva.
- Mama, unde mi-ai pus masinutele?
- Ce vrei sa faci cu ele?
- Pai sa ma joc si eu!
- Te-ai ticnit, ce ai? Cum sa te joci? Intarzii la facultate. Haide sa mananci
Am mers in bucatarie, nu inainte de a-mi face treburile si a ma spala pe maini si ochi. Asa m-a invatat ea.
Vad totusi ca am o chestie mare pe unde vine treaba mica. Off la naiba! Ieri parca era mai mica. Ma chinuiesc sa ma inchei la pantaloni. Nu prea reusesc dar totusi imi e rusine sa o chem pe mama sa ma ajute. Observ totusi ca am mai crescut si eu.
- O mai chinui pe Alina?
Ma intreaba mama banuitoare.
Cine o fi Alina? Trebuie sa aflu neaparat.
- Daca as stii despre cine vorbesti, as stii si daca o mai chinui sau nu
- Nu vorbi asa! Copile, ce ai patit?
Aha, deci recunoaste ca sunt copil! Inseamna ca nu e mintea mea nebuna! Sunt doar un copil, am sase ani, doar ca trupul a luat-o razna si m-a transformat in barbat inainte de vreme. Cu ce sunt eu de vina? Nu inteleg.
- Nu am patit nimic, doar ca acum vad ca trebuie sa merg la facultate si habar nu am cu ce se ocupa chestia asta. Eu abia daca stiu sa numar ratele din cartea de la gradinita.
- Andrei, consider ca nu ai zis chestia asta. Daca m-ai faci misto de mine, nu mai avem ce discuta!
Dupa ce m-am chinuit sa termin de mancat, (totusi pentru un copil de sase ani nu e deloc usor sa termine in timp record de mancat doua oua prajite) m-am dus sa ma spal pe dinti, cum fac de obicei. Observ ca nu mai e periuta de dinti pe care o foloseam mereu. Asta noua e mai lunga si mai mare. Ce enervant!
Mi-am luat inima in dinti si am mers sa verific geanta pe care zice mama ca o folosesc la facultate. Ma uit in ea si ce vad? Trei caiete cu un scris infect. Precis nu sunt caietele mele, eu nici macar nu stiu sa scriu!
- Mama, a cui sunt caietele astea?
- Copile! Iar incepi sa ma enervezi? Sunt ale tale! Hai, termina cu prostiile si du-te la facultate ca intarzii la seminar.
Seminar? Ala cu ce se mai mananca? Ma intreb eu si raman tot cu intrebarea caci raspunsul nu a venit inca in vizita.
- Bine, hai ca merg. Totusi ca o ultima intrebare, ce facultate fac?
- Facultatea de limba si literatura romana. Multumit?
Limba romana? Pai cum? Daca nici macar nu stiu alfabetul?!
Merg incet incet spre usa si mai fac un pas in spate. Nu vreau nicicum sa inaintez. Ma tot gandesc cum am sa fac sa imi amintesc de tot ce am acum. Viata mea nu e asta. Dintrodata, ma trezesc ca am douazeci de ani, ca sunt la o facultate de limba romana si ca, chinuiesc o fata pe nume Alina. Ce bizar! Cobor jos pe scari, se pare ca liftul nu a fost inventat nici de data asta.
La cele patru etaje, as auzi eu mirat, vecinii care probabil s-au obisnuit sa tot urce si sa coboare scarile astea blestemate. Mie mi-au ajuns sase ani, pardon, douazeci. Poate lor le convine asta, o viata sa tot urce si sa coboare pe scari. Ma apropii incet de usa de la intrare. Cine stie unde ma va duce viata dupa ce voi inchide aceasta usa.
Si totusi, am inchis-o!

 

Razboi cu sufletul

Stiu ca n-am mai scris demult si poate ca ati si uitat de mine insa acum revin si am multe noutati. In primul rand vreau sa imi cer scuze ca n-am mai onorat prezenta pe blogul acesta dar din pacate s-au intamplat foarte multe. Un dezastru e cel al pierderii tatalui meu cel drag si scump care ne-a parasit pe data de 25 octombrie 2011 la doar 4 zile inainte de a-si sarbatori cea de-a 52 aniversare. Te iubesc tata drag si mi-e foarte dor de tine!!
Vreau sa va mai spun ca prin luna decembrie voi avea prima mea lansare de carte, un volum de poezii numit “Razboi cu sufletul”.Am sa va tin la curent cu acest lucru de inadata ce voi avea mai multe informatii. Deocamdata cartea mea e la scumpa mea prietena Alexandrina Chelu care imi va scrie prefata.
Pana una alta, am schimbat fata blogului si am sa va pun aici doua dintre poeziile din cartea mea. Sper din suflet sa va placa!

ECOU DE TOAMNĂ

Toamna şi-a extins grădina
Chiar acum plouă afară
Iar în sufletul meu cerne
O rouă de lacrimi.

A învins vântul şi-n casă
Tot mai mult el suflă peste noi,
Vremea s-a tulburat, norii sunt negri
Iar soarele a apus în doi.

Tăcerea s-a rupt, egoistă e viaţa
Când face ce vrea din noi.
Neputinţa e mare, doare şi iubirea
Când nu ştii ce urmează apoi.

Şi lăcrimezi, poate ai vrea
Să mai rămâi aici o clipă
Timpul însă, nu te iartă,trece uşor
Şi nu îţi oferă şansa, unui viitor.

Toamna vine, toamna pleacă
Tu mai stai puţin pe loc,
Cât ai vrea, ca să nu treacă
Şi să nu îţi spună stop.

Dar nimeni nu te ascultă,
Trist priveşti cum trece.
Vremea te-a trădat, din nou
Iarna vine, iar eşti rece.

RĂZBOI CU SUFLETUL

Nu, nu mai vreau să simt
Încetează şi lasă-mă să mă mint
Nu, nu vreau să mai suferi
Şi neîncetat să plângi
Suflete!
Înţelege că totul e doar o iluzie
Când iubim suntem cuprinşi de o confuzie
Iar ne-am certat! Şi ce dacă?
Mâine va veni o zi mai frumoasă
Nu contează cât de multe vorbe rele s-au spus
Contează ce simţim în acest moment
Şi nu vreau ca despărţirea să ia locul iubirii
Nici să mai stau şi să plâng în neştire
Încetează!
M-am săturat să îţi tot explic
Totul e doar o pierdere de timp
El nu te înşeală, el e lângă tine
Nu vorbeşte cu alta, te iubeşte pe tine
Suflete, dacă nu poţi să crezi asta
Spune-mi şi încerc să rezolv eu năpasta
Dacă tot pe una o ţii
Înseamnă că e inutil a mai gândi
Deja e prea de tot, m-am săturat
La cât de multe lacrimi am vărsat
Nu, nu mă doare, nu, nu mai simt nimic
Pe el vreau doar să îl văd fericit
Şi în plus de el mă leagă atâtea amintiri
Tu ştii cât de mult l-am aşteptat să vină
Încetează să plângi, sufletul meu drag!
Toată suferinţa în două o sparg.
E gata? Te-ai convins? Uite, mă strânge în braţe
Şi îmi spune că mă iubeşte şi mă sărută încet
Vezi? Nu trebuia să suferi, suflet cald şi bun şi bleg!

 

Vand ca sa pot lansa

Comanda acum cele doua carti electronice scrise de mine, “Crima in pozitie de offside” si “Lacrimi de ingeri (dincolo de viata) la pretul de doar 10 lei amandoua!

Si asta pentru ca am mare nevoie de bani ca sa le editez si sa le fac carti adevarate. Ajuta o tanara scriitoare sa isi vada visul implinit! Ce e mai frumos pe lume decat sa iti vezi visul implinit?

E munca mea dar in tara noastra nu exista ajutor pentru tinerii scriitori.

Va multumesc ca sunteti alaturi de mine si ca ma ajutati!

Banii se trimit prin banca ING in contul: RO69INGB0000999902327960

Sau puteti plati instantaneu folosind paypal:

Numele meu e Ioana Dumitrachescu.

Primii 30 de cumparatori vor primi GRATUIT un Ghid de Viata care va va ajuta in momentele foarte grele.

Dupa ce ati trimis banii, imi trimiteti la adresa de email: scriitoarea_ioanadumitrachescu@yahoo.com  dovada platii dvs si eu va trimit cartile!

Va multumesc si va astept!

Toti cei care cumparati cartile electronice veti fi invitati speciali la lansarea primei mele carti LACRIMI DE INGERI plus multe alte surprize!

Si nu uitati, dati 10 lei si ajutati remarcarea unei tinere scriitoare!