Azi m-am gandit sa va arat la ce lucrez eu de zor! Pe langa articolele din revista de timp liber “Zile si nopti”, imi refac romanul care l-am inceput acum 2 ani, si anume “Lacrimi de ingeri(dincolo de viata) unde e vorba despre iubirea pana sus in cer. Daca sunteti curiosi puteti citi primele doua capitole ale cartii mele, chiar as vrea sa imi spuneti ce parere aveti despre ea. Chiar daca inca e devreme. Sper sa o termin pana la timpul limita impus de mine, adica 2 noiembrie si apoi trec la corectat. In luna decembrie as vrea sa o lansez. Va doresc lecturare placuta! deci dati click aici: Blogul cartii mele
Vreau să te văd strălucind lângă mine
Egoistă sunt dar nu e vina mea
Vreau să împărţim şi cearşeaful şi perna
Şi luna zâmbitoare din cafenea
Vreau să te văd cerşind un lucru sfânt
Iubirea mea chiar dacă o ai deja
Şi când mă vezi căzută la pământ
Să zburăm amândoi spre o stea
Vreau să te văd iubind cum n-ai iubit
O scumpă fată, o dulce mireasă
Poate chiar şi prinţul din poveşti
E gelos când tu mă ai acasă
Vreau să te am, vreau să te ating
Şi tot ce vreau azi se împlineşte mâine
Vreau să te vad şi scump şi fericit
Lângă sufletul meu ca al unei zâne
Privirea ta îmbrăţişează sufletul meu
E atât de dulce, tot ce simt, iubire
Aş vrea să simt mereu acest sentiment
Atât de pur, de sfânt şi efemer
Şi când iubirea va pieri în zări
Tu să nu uiţi că ai iubit o fată
Gingaşă şi atât de delicată
Încât şi soarele s-a topit la privirea ei
Postat in Poezii | Etichetat dragoste, iubire, poezie, speranta, stralucire | 2 Comentarii »
Daca ar fi sa plec vreodata, sa imi gasesc iubirea curata, mi-as ruga toti ingerasii, sa te pazeasca si sa iti dea fericirea Divina! Caci tu esti fericirea mea si fericirea mea e suprema! Nu are nevoie de cuvinte, nu are nevoie de vorbe. E exact asa cum a fost in vara trecuta cand doar ne priveam si ne intelegeam din priviri. Cand la nunta lui varu meu, am dansat ca nebunii si nu ne pasa de nimeni! Eram doar tu si eu! Eu si tu! Eram eu fericirea ta si acum cand nu te mai am si nu te mai simt, stii cum sunt? ca un copil ratacit de mama, ca o frunza care toamna se vestejeste si cade asa ingalbenita, chiar daca nu ar vrea sa cada.
Vreau sa stii ca iubirea mea e adevarata si ca sufletul meu mereu va cauta sufletul tau. Oriunde ai pleca, iubirea mea…te voi cauta si am sa iti amintesc ca in viata nu gasesti decat o singura data iubirea adevarata. Eu iti doresc sa fii mereu asa cum eu te-am cunoscut, asa cum eu te-am iubit si te-am pretuit. Iar daca alta fata va avea iubirea ta, ii doresc sa fie la fel de fericita cum am fost eu, in aceea saptamana cand credeam ca am atins raiul pe Pamant. Aveam semne, pui micut, mai tii minte? Cum imi spuneai: te iubesc viata mea! Cuvintele astea imi rasuna in urechi mereu si nu mai vor sa iasa de acolo. Sunt o egoista, fiindca te iubesc, sunt o egoista, fiindca te vreau doar al meu, dar cum viata e o curva (scuze limbajul) trebuie sa ma multumesc cu aceasta pierdere care doare tare.
Doare pana la infinit si inapoi, dar vorba ta: “doar tu vei fi tot ce pe lume voi iubi” acum se potriveste cu mine, cu mine scumpul meu, adoratul meu.Ma simt ca si o printesa, care nu e lasata sa isi traiasca povestea de dragoste, dar stii ca in basme totul se termina cu bine, iar in viata nu… foarte trist, iubitul meu (si iarta-ma ca inca iti zic asa, dar nu ma pot obisnui sa iti spun altfel)…pt mine tot iubitul meu ai ramas, si vei ramane pana la sfarsit. Stii, iubiri mai pot sa vina, dar niciuna nu va inlocui prima dragoste. NICIUNA! Nimeni nu poate uita prima iubire si pentru mine ai fost prima iubire.Tu ai fost primul in toate. Primul in “facutul dragostei”, primul in dezamagire, primul in fericire. Daca acum mi-ai vedea lacrimile cum imi curg si cat regret am in suflet…
Daca ai vedea cat poate sa iubeasca o femeie, te-ai speria sau ai incerca sa fii la fel. Ma doare ca nu lupti, ma doare ca eu lupt si lupt in zadar, dar atata timp cat iubirea asta va ramane vie in sufletul si mintea mea, am sa lupt si nu am sa te las sa pleci. Desi as vrea sa te las sa iti iei zborul, sa ma uiti, si sa fii fericit iar eu sa te uit dar nu am sa fiu fericita cum am fost cu tine. Fericirea vine doar odata in viata si crede-ma, nu se mai repeta! Chiar si tu te chinui sa pari fericit cu alta, iti desenezi un zambet pe fatza si iti impui sa iubesti pe alta, si sa ma scoti pe mine din suflet dar nu reusesti si te chinuie acest gand. De ce noi? Mai stii?? Noi suntem unul pentru altul! Si pentru asta ne chinuim atat si vom suferi o viata daca nu punem piciorul in prag.
Te rog citeste tot si nu clipi. Zambeste. Nu te opri! Caci din toata iubirea noastra va ramane un roman pe care il voi scoate. Si unde vei putea citi toate sentimentele mele si regretele si poate atunci ma vei crede cata iubire simt pentru tine. E ora 02 noaptea si eu ce fac? Iti scriu scrioare. Cat de demodat pare! Dar mie imi rade sufletul cand ma gandesc ca o vei citi si ochii tai vor urmari aceste cuvinte scrise de mine. Iar tu te vei ridica de la masa si iti vei aminti de o goanga, care in saracia ei, chiar te iubeste si iti vei aminti de acele vremuri cand nu mai conta altceva decat NOI! Cand o infruntai pe mama ta si ii inchideai telefonul in nas, fiindca ma jignea, cand ma aparai in fatza tuturor, cand m-ai luat de mana si m-ai dus la Catedrala si mi-ai zis: “iti jur aici, in fatza Catedralei, ca am sa te iubesc doar pe tine pentru totdeauna”.
Cand mi-ai scris pe telefon, cand trenul gonea de nebun intre Bucuresti si Ploiesti: “tu esti tot ce am mai scump pe lume”. Iar acum inchizi ochii si iti amintesti ce ti-am scris. Si iti dai seama ca banii si atractia sexuala sunt un nimic in fatza aceste iubiri imense. Vara trecuta. Da, vara trecuta. Cand cladeam si noi castele de nisip,dar acum am ramas doar eu si lacrimile mele care ard, si ploaia care cade peste inima mea. Stiu ce faci, aproape iti vine sa plangi, aproape regreti, dar ceva te impinge inapoi si spui: “eh, baliverne, nu e adevarat! o iubesc dar nu e sa fie! E cu capul asta, clar!” si eu iti zambesc, si te mangai usor pe par, si te sarut incet si suav si iti spun: pe maine printul meu!
Ai fost si vei ramane mereu al meu, caci sufletul tau imi apartine! chiar daca alta are trupul tau! Nu e decat un trup care intr-o zi va rugini si va imbatrani. Dar sufletul, va ramane vesnic tanar! Nu va pieri niciodata! Deci pe maine, dragostea mea! Fii Binecuvantat!
Postat in Ganduri, Scrisori pentru tine | Etichetat cristi, gand, ioana, iubire, scrisoare | 3 Comentarii »
Intr-o lume in care doar eu mai cred
Ai aparut si tu
Si amintirile cele vechi se sterg
Pe o foaie de caiet, am un vis intreg
Ti-l daruiesc doar tie
Suflet drag si cald si drept
Ai venit cand nu mai credeam
Ca voi apuca acest moment
Esti ratiune,esti simtire, esti un tot complet
Exact cum mi-am inchipuit
Te-am pictat pe un tablou
Mult prea vechi si prafuit
Ti-am desenat si fruntea si ochii tai senini
Ti-am facut si un portret, in care dulce mi-ai zambit
Si cand te-am vazut sosind, nimeni nu a mai contestat
Esti chiar tu, baiatul pe care mi l-am imaginat
Pe o foaie de hartie, pe un colt de vis uitat!
Postat in Poezii | Etichetat iubire, poezie, tablou | Lasă un comentariu »
De cand asteptam clipa asta, dragii mei. Sunt extrem de emotionata si asta pentru ca, incepand din luna septembrie, ma veti vedea alergand prin oras la evenimente mondene din Oradea, despre care voi scrie in revista de timp liber: “Zile si Nopti” (asta multumita scumpei de Alina Gadoiu:X).
Mai am si cateva concerte impreuna cu Articolul 22 si Cycle, in Satu Mare si Stei, iar asta pentru ca, daca nu stiati eu cant hip hop. Sunt abia la inceput cu muzica, dar asta nu conteaza. E un inceput in toate, nu? Sper sa avem succes si asta pentru ca vinerea viitoare vom merge la Beius la Radio Prompt. Suntem invitati in cadrul unei emisiuni. Poate ne aude cineva important si vom avea noroc.
Voi continua cu seria “Ghid de viata” cand voi mai avea timp. Dar in rest, va voi anunta eu daca se va intampla ceva important in viata mea. Chiar daca pe plan afectiv merg prost, iata ca pe plan profesional imi merg toate struna! Si e doar inceputul. In curand vor afla toti oradenii cine e Ioana Dumitrachescu. Iar peste un anumit timp va afla toata tara. Sper din suflet!
Va pup si va doresc sa va mearga totul la fel de bine ca mie! Va iubesc pe toti si va promit ca nu va voi dezamagi. Ne vedem la evenimente mondene! Iar voi nu uitati sa luati revista “Zile si nopti” iar cei din judetele Bihor, Arad si Timisoara, sa asculte vineri seara Radio Prompt! Iar sambata viitoare, cei din Satu Mare sa vina la concertul caritabil din clubul Infinity! Pupici dulci:*
Postat in Ganduri | Etichetat iubire, muzica, noroc, radio, sansa, viata, vis, zile si nopti | 1 comentariu »
Ce este sufletul? E o parte importanta din om.Pot sa spun ca e cea mai importanta parte. Nu banii, nu lucrurile materiale sunt importante ci sufletul. Cu sufletul razi, cu sufletul plangi, suferi cand faci un lucru rau sau te bucuri cand faci un lucru bun. Si atunci de ce toata lumea alearga dupa ceva trecator? De ce alergam dupa bani? Cand stim ca e ceva ce lasam pe pamant. In schimb, sufletul niciodata nu moare! Niciodata! El e vesnic viu. Iar cand noi gresim el sufera.
Cand noi vrem sa imbracam trupul cu haine luxoase el sufera. De ce nu putem imbraca si sufletul? Dar, in fapte bune. Haideti sa il imbracam in fapte bune. Haideti sa nu mai gresim. Caci el plange si va spune mereu:
“Omule, de ce nu iti pasa de mine? De ce faci crime? De ce jignesti? De ce sunt mai importanti banii decat mine? De ce te face fericit o casa luxoasa cu 10 camere? De ce nu te face fericit o iubire sincera si pura? De ce nu te face fericit sa ajuti pe altii care au nevoie? De ce nu vreti sa ajutati?”
Daca fiecare om in lumea asta ar ajuta pe altul, ar da din banii lui la altii, sufletele ar fi fericite. Si v-ar multumi.
Stiti ce e de facut? Haideti sa meditam prima data la ceva. Haideti sa ne gandim la un lucru, cel mai minunat lucru pe care il vrem in viata. Poate fi dragostea, poate fi bunatatea, poate fi puritatea. Dar exclus banii si luxul. Stiu ca toti va ganditi la asta, dar nu va doare cand sufletul voastru plange in tacere?
Haideti sa imbogatim sufletul, sa il facem mai curat, mai pur. Faceti in fiecare zi, cate o fapta buna. Ajutati parintii sau faceti mancare, sau ajutati pe cineva care are nevoie sau dati o bucatica de paine din mancarea voastra. Faceti un lucru bun. Va veti simti enorm de fericiti si veti vrea sa faceti mereu un lucru bun.
Spuneti-va in subconstient zilnic, cand va treziti si cand va puneti la somn: sunt o persoana buna! Vreau sa fac bine! Vreau ca sufletul meu sa rada si sa fie fericit! Vreau sa fiu fericit si sunt! Fac o fapta buna pentru sufletul meu! Spuneti asta zilnic, alimentati-va subconstientul cu asta si veti vedea rezultate uimitoare. Dar fiti sinceri si credeti cu toata puterea in ce spun eu. Nu vorbesc prostii. Si eu am citit carti despre asta si pot sa spun ca, aceste carti au fost cei mai buni profesori pe care ii puteam avea.
EXERCITIU:
In fiecare dimineata si seara spuneti cuvintele de mai sus. Relaxati-va si ganditi ca cineva va aude si va ajuta sa fiti asa cum vreti.Ganditi-va la un loc minunat unde ati vrea sa fiti, langa o persoana pe care sa o ajutati. Imaginati-va ca faceti o fapta buna si cand aveti ocazia transformati gandul in realitate. Evitati sa va mai ganditi la rau, sa mai aveti ganduri negative. Cand apar in minte, alungati-le, si aduceti-va aminte aceste locuri minunate pe care le-ati imaginat. Mereu sa va ganditi la ce vreti sa vi se intample nu la ce nu vreti sa se intample. Vreti sa fiti mai buni, ganditi-va la asta, fiti inventivi. Creati! Nu uitati ca, creatiile devin realitate mai devreme sau mai tarziu.Asta depinde de cat de mult vreti sa devina.
POVESTE
Intr-o zi calduroasa de vara, un barbat pe nume Alexandru, iesi la o plimbare prin parc. Era satul de viata saraca pe care o avuse intreaga viata. Se gandi cum s-ar putea imbogati mai repede. Sa mearga sa fure? Hmm… lucrul asta il fac doar oamenii neseriosi, iar el era un om cu principii puternice. Sa mearga sa ceara ajutor de la cineva? In fond, nu avea nevoie decat de putin curaj si multa rabdare. Dar cui sa ii ceara? In ziua de azi majoritatea oamenilor alearga doar pentru ei nu au timp sa mai ajute si pe altii.
Tot mergand prin parc vazu o batrana pe nume „suflet” si un tanar pe nume „bogatie”. Merse pe rand, cand la una cand la alta, ca sa vada ce ii poate oferi fiecare. Prima data se gandi sa mearga la tanarul numit „bogatie”.
-Buna ziua, om bun, bine ai venit la mine. Eu iti pot oferi ce altii abia daca viseaza! Eu iti pot da, banii, casa de lux, prieteni cu bani, faima, stralucire, succes, o viata lipsita de griji. Daca ma alegi pe mine, vei fi cel mai fericit om din lume!
- Sigur ca da, doar asta mi-am dorit toata viata. Am sa alerg la tine intr-o secunda….
-Stai asa, ii zise doamna „suflet”. Nu esti curios ce as putea eu sa iti ofer?
-Sincer, cine mai are timp pentru asa ceva, cand stie ca poate avea toti banii si fericirea din lume?
-Da, intradevar, tanarul „bogatie” iti poate oferii tot ce vrei pe plan material, dar nu vei avea nimic pe plan sufletesc. Nu vei avea parte de dragoste, de bunatate, de prieteni buni, de sanatate, nu vei avea o bogatie sufleteasca. Vei fi ca un robot care va ramane la un moment dat singur si bolnav, pe care il vor parasi prietenii si il vor trada, te vei inconjura doar de femei pe interes. Si atunci vei fi fericit? La ce bun sa ai toate aceste bogatii daca nu ai dragoste, bunatate, sprijin, sanatate? Eu iti pot oferi toate acestea daca ma alegi pe mine.
Barbatul, nu stia ce sa faca. Inevitabil, va fi asa cum spune batrana doamna „suflet”, dar el fiind sarac toata viata s-a saturat. Avea la dispozitie un minut sa aleaga ce e mai bine pentru el.
Dupa un timp, a ales, a mers cu doamna „suflet” si intr-o clipa o multime de oameni care de care mai tineri si curajosi au venit langa el.
-Esti un om minunat! De azi inainte, vei avea parte de toate bogatiile sufletesti! Vei fi fericit cu adevarat! Alaturi de prieteni, de iubita, si vei avea si succes in cariera ta! Felicitari ai ales ce trebuia sa alegi! Meriti aplauzele noastre!
Omul devenise fara sa isi dea seama cel mai norocos din lume. Oare noi daca ar fi sa alegem, intre suflet si bogatii, am alege la fel? Cine stie!
O poveste scrisa de mine, Ioana Dumitrachescu!
Cam aceasta a fost prima lectie a mea, despre suflet. Sper ca v-a placut si introducerea si exercitiul dar si povestea finala. Sper ca de acum inainte sa va ganditi mai mult si la sufletul vostru si sa faceti alegerea corecta. Eu sunt aici, ca sa va ajut, ca sa deschideti ochii si sa pretuiti ce aveti mai sfant! Sufletul. Vreti o schimbare? Schimbarea e in voi! Doar voi puteti sa va schimbati, schimband in primul rand felul de a gandi. Dar despre asta in alta lectie. V-am lasat, si sper ca v-a placut aceasta lectie iar daca da, dati mai departe, sa citeasca toata lumea! Va pup si va doresc sa rasara soarele fericirii mereu in sufletul vostru!
Postat in Ghid de viata | Etichetat bogatie, bunatate, dragoste, Ghid de viata, suflet | 4 Comentarii »
Ieri am avut aproape 300 de cititori! Va multumesc din suflet! Promit sa scriu zilnic, particele din sufletul meu,poezii, povesti scurte sau fragmente din romanele mele.Doar sa imi spuneti ce vreti sa scriu! Apropo, o sa am si articole pe care le scriu despre o anumita situatie dar si dezvoltari personale si am sa va scriu un ghid despre viata, pe care am de gand sa il fac, ca sa va schimbati. Mie a inceput sa mi se schimbe viata, si e minunat! Ghidul va avea cateva capitole: Sufletul, Speranta, Schimbarea, Dezvoltarea, Succesul, Bunatatea, Ambitia, Visul. Fiecare capitol dintre astea, vor avea si exercitii pe care sa le faceti acasa dar va mai contine si cate o poveste care sa va inspire in alegerea corecta! Stati pe aproape si veti avea parte de mari surprize! Va iubesc:*
Postat in Ganduri | Etichetat fericire, multumiri, sperante, vise | 19 Comentarii »
Desi sunt o persoana sentimentala si imi place sa scriu profund si sa ajunga la sufletul cititorului,mi-ar placea sa fiu o jurnalista sportiva si de monden.Sa nu ma intelegeti gresit.Mi-ar placea sa scriu articole profunde despre fotbal si monden, sa ajunga si cititorul sa inteleaga ce e in sufletul personalitatii respective.Stiu,asa ceva nu a mai fost pana acum, dar e timpul sa revolutionam jurnalismul! Pana la urma,fiecare scrie cum simte,iar eu daca ar fi sa merg la un meci de fotbal as scrie ceva de genul:
„Fc Bihorul avea o sansa foarte mare de a marca dar norocul nu le-a suras.In sufletele lor doar ei stiu ce simt.O tristete mare care nu poate fi descrisa in cuvinte.Vroiau sa marcheze dar probabil nu au fost foarte bine motivati.Un sportiv trebuie sa fie motivat,sa isi spuna mereu:eu inscriu! Si astfel va ajunge sa inscrie cu adevarat.Dar poate vom avea un mai mare noroc etapa viitoare.Unde,incalziti de acelasi soare,impreuna cu adevaratii suporteri vom scrie o legenda.De suflet!”
Sau ceva asemanator.V-ar placea sa vedeti asa ceva in sport? Parca altfel e cand citesti cu mai mult sentimentalism.Pentru ca pana la urma tot ce conteaza in lume e dragostea.Nici banii nu te fac mai fericit,decat iubirea.Si daca scrii,plin de entuziasm si de dragoste si cu o sensibilitate iesita din comun,sunt sigura ca reusesti sa intri in sufletul oamenilor drept un jurnalist de valoare.Nu v-ati plictisit sa cititi aceleasi cronici? Aceleasi cuvinte? A marcat,a ratat, a fost corner, a fost out, a fost hent,etc. Eu sincer da.Si daca ar veni cineva sa scrie o cronica sau un articol despre un meci cum am dat exemplul de mai sus, poate si suporterii ar incepe sa fie mai entuziasmati.
Chiar vreau sa scot Oradea la aer, pe stadion, intr-o sambata.Sunt curioasa cati ar veni. Mai mult de 1000 as vrea. 2000,3000 cat mai multi sa fim si sa vada si domnul primar cat suntem de uniti,noi oradenii.Si bineinteles, eu sa fiu jurnalista sportiva si sa scriu cu entuziasm cum am vazut eu meciul.Sa fac o relatare de zile mari.Ce ziceti? V-ar placea?
Postat in Ganduri | Etichetat fc bihor, fotbal, jurnalism sportiv, sentimentalism, yoana | 2 Comentarii »
Ii s-a oprit rasuflarea cand m-a vazut.Era parca palid la fatza si s-a apropiat de mine cam timid.I-am intins mana, parca vroiam sa cersesc ceva.
-Buna, sunt sufletul tau pereche
-Chiar esti? Cum iti poti da seama de asta?
-Pai uite,mi-am dorit sa am pe cineva ca tine,blond,ochii albastri,sportiv,dulce,frumusel,inteligent
-Stai stai putin, de unde stii ca am aceste calitati?
-Pentru ca vad.Simt.Doresc
-Nu se poate, si eu parca te-am mai vazut candva
-Nu,nu m-ai vazut, nu aveai unde, eram bine ascunsa, apartineam altui suflet
Nu mai zise nimic.Se uita ciudat la mine,dar stiam ca si el ma vrea.Stiam ca ma place.Se vedea pe el,insa nu avea curaj sa recunoasca,iar eu vroiam sa astept un alt rasarit de soare.Un nou inceput.Iar daca el nu imi putea oferi acest nou inceput,eram nevoita sa il las.Nu stiam de ce fac asta.Nu sunt o fata extraordinara, dar el ma stia.Candva isi batuse joc de mine.Candva facuse cel mai josnic lucru,iar eu eram in stare sa ii platesc cu aceeasi moneda.Indiferent cum! Eram in stare sa imi bat joc de fiecare locusor din sufletul lui.Nu stia de ce fac asta,dar eu stiam cine e,cu ce se ocupa.El nu mai stia.Parca era orb.Parca era cazut din cer.Cand mi-a ranit sufletul,el impreuna cu mama mea, eram o fiinta mica, supusa,credeam ca am probleme psihice, nu ca sunt Emilia Avram cea puternica si curajoasa,Nu stiam ca sunt inteligenta, nu stiam ca am un suflet,stiam doar ca sunt o bolnava psihica si atat.Nu vroiam decat o zi frumoasa in viata mea.Macar una.Dar cum nu venea acel miracol,nu aveam nicio sansa de a face altceva.Doar tata tinea cu mine,si cam atat.Ma doare sa stiu ca oamenii au ajuns niste animale.Nu stiu sa iubeasca.Isi bat joc de un suflet,ca si cum ar fi a lor.De sufletul lor nu au decat sa isi bata joc cat vor ei,dar nu si de sufletul altora.Acest suflet e al meu! Si cine il raneste,sa se fereasca! Exista o vorba:ochi pentru ochi si dinte pentru dinte! Cand sufletul meu va reveni la fel de curat ca atunci cand eram de optsprezece ani,ii voi ierta,dar cum nu se va intampla niciodata asta,nu am sa ii iert!!
Un mic fragment din romanul „Si frumoasele plang”
Postat in Povestiri scurte | Etichetat emilia avram, iubire, razbunare, roman, si frumoasele plang | 6 Comentarii »
